Priza se încălzește: ce măsori înainte să schimbi ceva

Când priza se încălzește, reacția obișnuită e să cumperi alta și să o schimbi. Uneori merge. De cele mai multe ori însă căldura revine în câteva săptămâni, fiindcă piesa schimbată nu era piesa stricată.

Un electrician cu experiență nu începe cu șurubelnița. El începe cu o măsurătoare care costă douăzeci de minute și care împarte toate cazurile în două ramuri complet diferite. Articolul ăsta îți arată măsurătoarea, pragurile care decid între ramuri și cifrele din spatele lor.

Noiembrie e luna în care problema iese la suprafață. Convectoarele și radiatoarele intră în prize care până atunci alimentau o veioză, iar instalația electrică a casei primește brusc sarcina pentru care nu a fost gândită.

Priza se încălzește: testul celor două prize, cu căderea de tensiune și puterea disipată în bornă

Prima întrebare: priza se încălzește goală sau sub sarcină?

Răspunsul desparte două lumi, deci merită pus întâi.

Se încălzește numai când are ceva în ea. Atunci căldura vine din curentul care trece, iar vinovat e un contact cu rezistență prea mare. Contactul ăsta poate fi la bornele din spate sau între lamele și ștecher.

Se încălzește fără nimic în priză. Cazul e rar și mult mai urât. Înseamnă că există o scurgere sau un arc permanent în doză, iar instalația trebuie scoasă de sub tensiune imediat.

Restul articolului tratează primul caz, fiindcă el acoperă marea majoritate a sesizărilor.

Testul celor două prize, pas cu pas

Îți trebuie un multimetru, un clește-ampermetric și un consumator rezistiv cunoscut, de exemplu un convector de doi kilowați.

  1. Alege o a doua priză de pe același circuit. Dacă nu știi care e, oprește siguranța și vezi ce se stinge odată cu priza suspectă.
  2. Măsoară tensiunea la priza suspectă, în gol. Notează valoarea.
  3. Bagă convectorul, pornește-l la maxim și așteaptă un minut. Măsoară din nou tensiunea, la aceeași priză, cu consumatorul pornit.
  4. Pune cleștele pe cablul convectorului și notează curentul.
  5. Repetă pașii 2 și 3 la priza martor, cu același consumator.

Diferența dintre cele două căderi de tensiune e singura cifră care contează. Ea elimină din calcul coloana, tabloul și branșamentul, pentru că acelea sunt comune ambelor prize.

Ce înseamnă cifrele: o fracțiune de ohm și zeci de wați

Pe desenul de mai sus priza martor cade de la 231 la 228 de volți, iar cea suspectă de la 231 la 222. Cleștele arată 8,6 amperi.

Căderea în plus e de 6 volți, iar de aici ies două rânduri de aritmetică pe care le poți reface singur:

  • rezistența contactului: R = ΔU / I = 6 / 8,6 = 0,70 Ω
  • puterea disipată acolo: P = I² × R = 8,6² × 0,70 ≈ 52 W

Vorbim deci de cincizeci și doi de wați într-un contact cât un bob de orez. Un bec vechi cu incandescență de aceeași putere ajungea prea fierbinte ca să îl ții în mână, iar el măcar avea aer în jur. Borna prizei, în schimb, stă într-o doză închisă, lipită de tencuială.

Cât de departe e asta de normal? Standardul IEC 60884-1 cere ca rezistența contactului de protecție să nu treacă de 0,05 Ω. Pe o priză Hager încercată după el, valoarea măsurată a fost de 0,006 Ω (Hager). Un contact sănătos stă deci în miliohmi. La aceiași 8,6 amperi, el ar disipa sub o jumătate de watt.

Între o jumătate de watt și cincizeci sunt două ordine de mărime. Iar diferența se vede pe un multimetru de buzunar, ca șase volți.

Cât de cald e „prea cald"

Standardul care guvernează prizele de uz casnic pune o limită clară. La încercarea de încălzire, creșterea de temperatură a bornelor nu are voie să depășească 45 K peste mediul ambiant, măsurată cu termocuple, la curentul nominal (Hager, raport IEC 60884-1). Într-o cameră la 22 de grade asta înseamnă o bornă la cel mult 67.

Atenție însă: pragul e pentru borne, nu pentru fața prizei. Fața se încălzește de la borne, deci rămâne mai rece decât ele. Dacă nu poți ține degetul pe mască, ce e în spate a trecut demult de 67 de grade.

Materialul îți mai dă un indiciu. Legrand declară pentru prizele Suno autostingere la 850 °C timp de 30 de secunde pentru piesele care țin părțile sub tensiune, și 650 °C pentru restul izolației (Legrand). De asta o priză supraîncălzită se înnegrește și miroase a plastic topit mult înainte să ardă cu flacără. Mirosul e deci avertismentul, iar fumul vine prea târziu.

De ce nu sare nimic în tablou când priza se încălzește

Întrebarea asta pune pe gânduri pe toată lumea, mai ales după ce vezi cifrele. Răspunsul e că niciunul dintre cele două aparate din tablou nu are cum să vadă defectul.

Siguranța automată măsoară curentul. În exemplul de mai sus curentul e de 8,6 amperi, adică mult sub cei 16 ai siguranței, deci ea nu are motiv să declanșeze.

Diferențialul măsoară scurgerea spre pământ. Normativul I7-2011 îl cere la cel mult 30 mA pentru prizele de uz general până la 32 A. Modificarea a apărut în Monitorul Oficial în iunie 2023 (Ordinul 959/2023). Același document definește însă și defectul de arc în serie, iar definiția lămurește totul. Textul spune apăsat: „Un defect de arc electric în serie nu implică nicio scurgere spre pământ." Diferențialul vede zero și tace.

Siguranța, diferențialul și AFDD: ce vede fiecare când priza se încălzește de la o bornă slăbită

Singurul aparat care recunoaște semnătura unui arc în serie e AFDD, detectorul de defect de arc. Același ordin îl impune la clădiri de învățământ, sănătate, comerț, turism, construcții din lemn și depozite cu risc mare de incendiu. Pentru locuința obișnuită el rămâne o alegere a proprietarului.

Ramura A: contactul slăbit la borne

Aici se termină aproape toate cazurile reale, deci merită cea mai multă atenție. Iar reparația nu e „schimb priza", ci „refac legătura cum trebuie".

Un electrician lucrează după fișa producătorului, nu după simț. Pentru prizele Suno de 16 A, Legrand cere un cuplu de strângere de 0,8 Nm. Firul se dezizolează pe 10 mm la bornele cu șurub și pe 13 mm la cele automate. Șurubelnița indicată e Pozidriv 1 sau lată de 4 mm (Legrand). Strâns mai slab, contactul se oxidează. Strâns mai tare, șurubul taie firul.

Apoi capătul conductorului se taie și se dezizolează din nou, pe porțiune curată. Partea care a stat în bornă e deformată și, dacă s-a încălzit, recoaptă. Ea nu mai ține presiunea de contact, oricât ai strânge.

Instalațiile vechi din aluminiu cer atenție în plus. European Copper Institute măsoară fluajul unui conductor de aluminiu de înaltă conductivitate la 0,022% la fiecare 1000 de ore. Condițiile încercării: 26 N/mm² și 20 de grade. Cuprul, la fel solicitat, are un fluaj neglijabil (Leonardo Energy). Practic, aluminiul curge încet de sub șurub. Presiunea scade, rezistența crește, iar contactul se încălzește — exact bucla pe care o măsori.

Ramura B: ștecherul care nu mai stă strâns

Dacă ștecherul cade singur sau se mișcă în priză, lamelele au pierdut elasticitatea. Atunci contactul se face pe o suprafață mică, iar suprafața mică înseamnă rezistență mare.

Standardul pune și aici două praguri, pentru accesoriile între 13 și 20 A cu doi poli. Calibrul cu un singur pin trebuie reținut cu cel puțin 2,0 N. Calibrul complet, în schimb, nu are voie să ceară peste 50 N la extragere (IEC 60884-1, corigendum 2023). O priză din care ștecherul alunecă singur e sub prag, fără discuție.

Lamelele nu se repară prin îndoire cu șurubelnița, deși tentația există. Materialul a obosit termic, deci mecanismul se înlocuiește.

Ramura C: consumatorul e prea mare pentru o priză obișnuită

Uneori contactul e în regulă, iar sarcina e problema. Atunci priza se încălzește deși bornele sunt strânse corect, fiindcă un consumator care trage aproape de nominal ore în șir încălzește orice priză.

Producătorii o recunosc explicit. Pentru încărcarea unei mașini electrice, Legrand cere la modelul Green'up o linie dedicată, cu o singură priză pe ea. Linia aceea vrea 3 × 2,5 mm² și un întrerupător diferențial de 20 A cu 30 mA (Legrand). Dacă o priză anume are nevoie de linia ei proprie, atunci o priză oarecare nu face față aceleiași sarcini.

Regula practică e simplă. Consumatorii de peste doi kilowați care merg continuu — convector, boiler, plită, încărcător auto — cer circuit propriu, nu prelungitor și nu triplu ștecher.

Scânteia la introducerea ștecherului

Nu orice scânteie e un defect. Când bagi în priză un aparat cu sursă în comutație sau cu motor, curentul de pornire e mult mai mare decât cel de regim, iar un arc scurt la contact e normal.

Scânteia care trebuie să te îngrijoreze arată altfel, mai ales dacă priza se încălzește în aceeași zonă:

  • apare fără să atingi nimic, în timp ce aparatul merge liniștit;
  • se repetă la fiecare mișcare a cablului;
  • vine însoțită de pocnet, miros sau urme negre pe lamele.

Primele două semne arată un contact intermitent. Al treilea confirmă că arcul a lucrat deja pe metal.

Ce nu funcționează

Lista asta îți economisește bani și o zi de muncă, dacă o citești înainte să cumperi ceva.

Schimbat doar masca sau doar priza, cu același capăt de fir. Dacă borna slăbită a încălzit conductorul, firul recopt rămâne la locul lui. Căldura se întoarce.

Prelungitorul „cu protecție la supratensiune". El filtrează vârfuri de tensiune venite din rețea. Rezistența de contact din peretele tău nu îl privește deloc.

Siguranța mai mică, pusă ca măsură de prudență. Curentul din exemplu era oricum sub nominal, deci o siguranță de 10 A tot nu ar fi declanșat. În schimb ai rămâne cu un circuit care sare la fiecare fier de călcat.

Banda izolatoare sau vaselina pe lamele. Niciuna nu restabilește presiunea de contact, iar vaselina nepotrivită accelerează oxidarea.

Unde se oprește ce poți face singur

Măsurătoarea cu multimetrul la fața prizei e la îndemâna oricui, pentru că nu presupune deschiderea nimic. Tot ce trece dincolo de mască înseamnă lucru la instalație, iar asta cere autorizare.

Până vine electricianul, scoate consumatorul din priza respectivă și oprește circuitul de la tablou dacă priza se încălzește, miroase sau a lăsat urme negre. Un circuit oprit nu a luat foc niciodată.

Ce ceri electricianului să măsoare

Cere trei lucruri, în ordinea asta, iar răspunsurile cere-le scrise:

  1. Căderea de tensiune la priza suspectă și la una martor, sub aceeași sarcină, cu valorile notate.
  2. Starea bornelor și a capetelor de conductor, după demontare, cu refacerea legăturii la cuplul dat de producător.
  3. Secțiunea conductorului și valoarea siguranței de pe circuit, confruntate între ele.

Dacă priza se încălzește în continuare după ce toate trei sunt în regulă, atunci problema nu mai e la priză, ci pe traseu. De la acel punct intră în discuție siguranța automată care sare și comportarea întregului circuit sub sarcină.

Pentru ordinul de mărime al lucrării, cere două-trei oferte de la electricieni autorizați din zona ta. Tarifele diferă mult între localități și se schimbă de la un an la altul.

Surse

Lasă un comentariu