Polistiren sau vată minerală la fațadă: cum decizi

Întrebarea „polistiren sau vată minerală" se pune aproape întotdeauna invers decât trebuie. Omul întreabă mai întâi care ține mai bine căldura. Apoi se uită la ordinul de mărime al prețului. Clasa de foc rămâne însă o notă pe bon. Ordinea bună merge exact pe dos. La unele clădiri decizia nu îți aparține deloc. Iar diferența termică dintre cele două materiale e mult mai mică decât crede lumea.

Polistiren sau vată minerală la fațadă: cele patru criterii de decizie, cu valorile declarate în fișele tehnice

Mai jos iau criteriile în ordinea în care elimină variante. Cifrele vin din fișele tehnice ale produselor, iar nu din medii de categorie. Dacă nu știi încă ce element al casei merită izolat primul, citește asta înainte să comanzi schela. Fațada nu e mereu prima pe listă, deși așa pare.

Întâi înălțimea și destinația clădirii, apoi restul

Primul filtru nu e tehnic, ci legal. Reglementarea de securitate la incendiu cere termoizolație incombustibilă pe anumite categorii de clădiri. Atunci polistirenul iese din discuție din start.

ROCKWOOL România, producător de vată bazaltică, rezumă cerințele astfel. Euroclasa A1 sau A2 devine obligatorie în termoizolația exterioară la școli, grădinițe și spitale. La fel, la blocurile de locuințe mai înalte de 20 m și la hotelurile cu mai mult de 4 etaje. Aceeași sursă adaugă o categorie pe care puțini o anticipează: orice clădire cu panouri fotovoltaice, „indiferent de regimul de înălțime sau destinația clădirii". Unde o euroclasă inferioară trece, producătorul spune că rămân obligatorii barierele de foc din clasa A1 (rockwool.com).

Sursa e un producător de vată minerală, deci are interes în concluzie. Cere deci pragurile și articolul aplicabil proiectantului sau inspectoratului pentru situații de urgență. Ele se citesc pe ediția normativului în vigoare la data autorizării. Pentru o casă pe unul sau două niveluri, fără fotovoltaice, filtrul ăsta de obicei nu taie nimic. La un bloc însă el decide singur.

Polistiren sau vată minerală: cifrele din fișele tehnice

Acum comparăm produse reale, adică nu categorii. Iau două plăci de fațadă vândute în România, fiecare cu fișa ei tehnică.

Austrotherm EPS AF70 e polistiren expandat de fațadă. Fișa declară conductivitate termică λ = 0,039 W/mK și reacție la foc clasa B-s1,d0. Mai declară rezistență la tracțiune perpendiculară pe fețe TR100, adică cel puțin 100 kPa. Rezistența la compresiune urcă la CS(10)70, iar densitatea pornește de la 13 kg/m³. Placa se produce în grosimi de la 20 la 200 mm (fișa tehnică Austrotherm).

ROCKWOOL Frontrock EXTRA e o placă de vată bazaltică cu două densități. Fișa declară λ = 0,036 W/mK și reacție la foc A1. Factorul de rezistență la difuzia vaporilor e μ = 1, tracțiunea TR10, iar compresiunea CS(10)30. Placa poartă apoi tratament hidrofob. Absoarbe cel mult 1 kg/m² pe termen scurt și cel mult 3 kg/m² pe termen lung. Grosimile listate sunt 60, 80, 100 și 200 mm (fișa tehnică Frontrock EXTRA). Varianta mono-densitate Frontrock MD declară λ = 0,035 W/mK. Producătorul o dă însă „doar la cerere, pentru proiecte specifice de renovare" (rockwool.com).

Reține deci inversiunea. Aici vata minerală are λ mai mic, deci stă mai bine termic. Convingerea populară că polistirenul ține mai bine căldura vine de la plăcile grafitate, gri. Acelea chiar declară valori mai mici, dar nu toate. Dar λ se citește pe fișa produsului comandat, nu pe categorie. Două plăci albe de la doi producători pot diferi între ele mai mult decât diferă albul de gri.

Diferența de grosime, scoasă cu creionul

Formula are un singur termen și nicio variantă. Rezistența termică a stratului iese din R = d / λ. Grosimea d intră în metri, iar R iese în m²K/W.

Grosimea necesară la polistiren sau vată minerală pentru aceeași rezistență termică

Pune atunci 100 mm din fiecare. Vata dă R = 0,100 / 0,036 = 2,778. Polistirenul dă însă R = 0,100 / 0,039 = 2,564. Fișele tipăresc 2,75 și 2,56, fiindcă producătorii rotunjesc în jos. Verifică și la 200 mm: calculul dă 5,556 și 5,128, iar fișele dau 5,55 și 5,10.

Întoarce acum formula, ca să afli grosimea: d = R × λ. Vata de 100 mm dă, de exemplu, 2,75 m²K/W. Ca să egaleze cifra, polistirenul cere 2,75 × 0,039 = 0,107 m, adică 107 mm. Raportul rămâne același oriunde, fiindcă 0,039 / 0,036 = 1,083. Deci polistirenul vrea cu 8,3% mai multă grosime, cam un centimetru la fiecare zece.

Cât contează asta la factură? Fluxul prin strat iese din q = ΔT / R. La o diferență de 30 K, polistirenul de 100 mm pierde 11,7 W/m². Vata pierde 10,8 W/m², cu 0,9 W/m² mai puțin. Pe o fațadă de 100 m² ies 90 W, mai puțin decât un calculator lăsat pornit. Calculul ia doar stratul de izolație, fără rezistențele de suprafață și fără punți termice. Diferența reală iese deci și mai mică.

Concluzia nu se aude în magazin. Între polistiren sau vată minerală, grosimea nu e terenul pe care se câștigă. La aceeași grosime comandată, diferența termică dintre cele două rămâne marginală. Decizia se ia, prin urmare, din celelalte trei criterii.

Peretele vechi și vaporii: ce înseamnă μ = 1

Factorul μ arată de câte ori mai greu trec vaporii prin material decât prin aer. Vata bazaltică declară μ = 1, adică practic nu le stă în cale. Fișa polistirenului nu dă un μ, ci o permeanță la vapori după SR EN 12086. Plăcile de polistiren expandat opun totuși o rezistență sensibil mai mare la difuzie.

Pe un perete uscat, diferența nu schimbă nimic. Pe un perete cu umezeală însă ea schimbă totul. Pui un strat mai puțin permeabil peste o zidărie care încă se usucă spre exterior? Atunci umezeala rămâne în perete și iese pe partea caldă. Așa apar petele care nu existau înainte de lucrare, subiect tratat separat la mucegaiul de după termoizolare.

Regula de teren nu se negociază, deci reține-o. Cauza umezelii se rezolvă înainte de termosistem, nu după. Igrasia ascendentă rămâne o problemă și sub izolație. La fel infiltrația de la burlan sau condensul cronic, oricare material ai alege.

Ce ține placa pe perete: TR 100 față de TR 10

Aici diferența dintre cele două crește cel mai mult, iar la raft nu se vede. Tracțiunea perpendiculară pe fețe urcă la 100 kPa la polistirenul citat. La vata citată, ea rămâne 10 kPa. Raportul ajunge, așadar, zece la unu. Practic, vata se desprinde mult mai ușor când echipa lipește prost.

Fișele adezivilor dau regulile de montaj, identice pentru ambele materiale la producătorul citat. Suportul trebuie „uscat, neîngheţat, fără praf, permeabil, neted, cu capacitate portantă". Planeitatea se verifică apoi cu dreptarul. Abaterile admise sunt 5 mm la 10 cm, 10 mm la 1 m și 15 mm la 4 m. Peste aceste valori, echipa schimbă tehnologia de aplicare. Adezivul preia neplaneități de până la ±10 mm, cu patul de maximum 2 cm.

Zidarul întinde un cordon pe contur de 5 cm plus trei puncte centrale. Scopul: „suprafaţa de contact la suport să fie de min. 40%", cu un consum de 4 până la 5 kg/m². Dibluirea vine „după minim 24 de ore de la lipirea plăcilor termoizolante". Aerul, materialul și suportul stau între 5 și 35 °C (fișa tehnică Baumit SupraFix).

Cere deci echipei, în scris, suprafața de contact și momentul dibluirii. Numărul de dibluri pe metru pătrat lipsește din fișa adezivului. El iese din agrementul sistemului și din calculul la vânt, deci îl dă proiectantul, nu zidarul.

Un detaliu de program adaugă vata. Tratamentul hidrofob nu o face impermeabilă, deci ea nu suportă ploaia pe placa nelipită. Polistirenul iartă o noapte umedă; vata descoperită se încarcă și se usucă greu.

Unde niciunul dintre cele două nu se montează

Fișa Frontrock EXTRA o spune răspicat: „Nu se montează în zona de soclu și de contact cu terenul". Zona aceea cere, în schimb, un material care nu absoarbe apă. Aici cele două fișe se contrazic pe față, deși vin de la producători serioși. Austrotherm scrie în catalogul de fațade că „Austrotherm nu recomandă utilizarea polistirenului extrudat pentru termosisteme" (catalog fațade). Or XPS-ul e exact materialul folosit uzual la soclu.

Divergența nu se netezește, ci se duce la proiectant. Întreabă-l atunci trei lucruri. Ce produs intră în zona de soclu? Până la ce cotă deasupra terenului? Și cum se face trecerea la placa de câmp?

Ce grosime cere norma, și de unde iei cifra

Grosimea nu se alege din obicei, ci din rezistența țintă a peretelui. Un birou de proiectare publică valorile din Mc 001-2022. La pereții exteriori ai clădirilor rezidențiale noi nZEB, rezistența termică corectată recomandată urcă la 4,00 m²K/W. La renovare, ea coboară la 3,00 m²K/W. Aceeași sursă precizează că valorile rămân de referință, iar obligatoriu e nivelul nZEB (cpeproiect.ro).

Calculul încape, de altfel, în două linii. Iei rezistența peretelui existent din auditul energetic, să zicem 1,10 m²K/W. Pentru ținta de renovare îți mai trebuie 3,00 − 1,10 = 1,90 m²K/W. Grosimile ies 1,90 × 0,039 = 0,074 m la polistiren și 1,90 × 0,036 = 0,068 m la vată. Ambele urcă apoi la prima grosime comercială, 80 mm. Deci la renovare materialul nu schimbă grosimea. Pentru ținta de 4,00 pe aceeași bază, cifrele devin 113 mm și 104 mm. Acolo diferența chiar se vede: polistirenul trece la pasul următor de grosime, vata nu.

Ce nu funcționează

La alegerea dintre polistiren sau vată minerală, patru greșeli revin des. Toate costă.

  • Izolarea unui perete umed. Termosistemul nu usucă nimic, iar peretele rămâne umed. Rezolvă sursa umezelii din perete înainte, nu după.
  • Alegerea pe culoare. Gri nu înseamnă automat λ mai mic decât albul altui producător. Citește λD pe fișa produsului comandat.
  • Lipirea „pe puncte", fără cordon. Sub 40% contact, placa lucrează ca o membrană și fisurează tencuiala în dreptul rosturilor.
  • Dibluirea în aceeași zi. Fișa cere minimum 24 de ore. Diblul bătut în adeziv moale desprinde placa în loc să o fixeze.

Cum închei decizia între polistiren sau vată minerală

Mergi pe filtre, mai întâi pe cele care taie. Clădirea intră în categoriile care cer A1 sau A2? Atunci cumperi vată și nu mai compari. Peretele e vechi, cu zidărie care trebuie să se usuce spre exterior? Acolo vata câștigă prin μ = 1. Suportul nu inspiră încredere, iar echipa se grăbește? Polistirenul cu TR100 iartă mai mult. Dacă niciun criteriu nu taie, atunci decide bugetul lucrării întregi, nu prețul plăcii. Așa se închide corect alegerea între polistiren sau vată minerală.

Pentru ordinul de mărime local, ceri ofertă la doi sau trei prestatori din zona ta. Cere-o pe sistem complet: placă, adeziv, dibluri, plasă, tencuială și manoperă. Comparația pe metru pătrat de placă nu spune nimic, deoarece sistemele diferă. Vata cere adeziv și plasă pe aceeași rețetă, dar dibluri calculate altfel. Cere în ofertă și fișa tehnică a plăcii propuse, cu λD și clasa de foc tipărite pe ea.

Surse

Lasă un comentariu