Termoizolația casei: ce izolezi primul și de ce

Termoizolația casei se vinde ca un singur produs — fațada — și acolo se duc de obicei și banii, și vara de lucru. Ordinea asta nu vine din calcul. Vine din ce se vede de la stradă. Treci aceleași elemente prin formula care decide totul și ierarhia iese alta. Primul loc îl ia un strat pe care îl poți întinde singur, într-un weekend.

Termoizolația casei: unde se pierde căldura, pe pereți, tâmplărie, planșeul podului și placa pe sol

Formula are trei mărimi: suprafața, diferența de temperatură și rezistența termică. Fluxul pierdut printr-un element e Q = A × (1/R) × ΔT, cu R în m²K/W. Tot ce urmează se verifică din ea, cu un creion.

Pragul s-a mutat în 2011, iar casa ta e probabil sub el

Normativul care dă cifrele pentru termoizolația casei în România e C 107/1-2005, „Normativ privind calculul coeficienților globali de izolare termică la clădirile de locuit”. Anexa 3 are două coloane, pentru că pragul s-a mutat o dată deja. La clădirile proiectate înainte de 1.01.1998, R'min cerut era 1,20 m²K/W la pereți exteriori, 0,40 la tâmplărie, 2,00 la planșeul de sub terasă sau pod, 1,10 peste subsolurile neîncălzite. După 1998, aceleași poziții urcă la 1,40, 0,50, 3,00 și 1,65 (C 107/1-2005, anexa 3).

Pentru proiectele contractate după 1.01.2011, valorile sunt din nou altele: 1,80 la pereți, 0,77 la tâmplărie, 5,00 la planșeul de sub terase și poduri, 2,90 peste subsoluri neîncălzite și 4,50 la placa pe sol. Două surse independente dau același set, iar una dintre ele scoate din el concluzia practică privind grosimile (proiectare-constructii.ro, lora.ro).

Reține saltul de la pod: de la 2,00 la 5,00, de două ori și jumătate, în timp ce peretele a urcat doar de la 1,20 la 1,80. Nu e o toană. E locul unde raportul dintre ce bagi și ce iei înapoi e cel mai bun, iar calculul de mai jos arată de ce.

În Republica Moldova cadrul e separat și s-a mișcat recent. NCM E.04.01:2017 „Protecția termică a clădirilor” se aplică din 1 decembrie 2017, prin ordinul 301/22.11.2017 (ednc.gov.md), iar metoda de calcul, CP E.04.05, are ediție nouă din 15 august 2025, aprobată prin ordinul MIDR nr. 142/12.08.2025 (ednc.gov.md). Valorile pe element nu sunt tipărite în corpul normativului, ci se iau din anexa de calcul. Cine construiește acolo le cere proiectantului; nu le deduce din cifrele românești de mai sus.

Unde se pierde căldura, pe o casă de 80 m²

Ia o casă pe un nivel, 10 × 8 m la exterior, înălțime liberă 2,7 m. Perimetrul e 36 m, deci peretele brut are 97,2 m². Scade 12 m² de ferestre și 2 m² de ușă și rămân 83,2 m² de perete opac. Planșeul podului are 80 m², la fel și placa pe sol. Iarna, la 22 °C înăuntru și −10 °C afară, ΔT = 32 K.

Pune pe fiecare element exact pragul de după 1998 — o casă corectă pentru anii '90, nu una proastă. Iese așa: pereții 1.902 W, tâmplăria 896 W, planșeul podului 853 W, placa pe sol 569 W. Total 4.220 W, din care pereții iau 45%, tâmplăria 21%, podul 20%, placa 13%.

Pe aceeași casă, cu pragurile de după 2011: pereții 1.479 W, tâmplăria 582 W, podul 512 W, placa 569 W. Total 3.142 W, cu 25% mai puțin.

Din cifrele astea se văd două lucruri, niciunul evident.

Pe metru pătrat, cel mai prost element e geamul. La R 0,50 pierde 64,0 W/m², iar peretele de alături, la 1,40, pierde 22,9 W/m² — de aproape trei ori mai puțin. Și tocmai de aceea tâmplăria nu e prima pe listă la termoizolația casei: are 14 m², pe când peretele are 83,2.

De ce termoizolația casei începe de la planșeul podului

Întrebarea care contează nu e ce pierde cel mai mult, ci ce câștigi cu fiecare intervenție.

Ordinea măsurilor de termoizolație, în wați câștigați pe aceeași casă

Pui 24 cm de vată bazaltică peste planșeul podului, care avea deja R 3,00. Stratul singur aduce R = 0,240 / 0,037 = 6,49, deci ansamblul urcă la 9,49. Pierderea prin pod scade de la 853 W la 270 W: 583 W câștigați. Aceeași casă, fațadă adusă de la 1,40 la 1,80 — 423 W. Toată tâmplăria schimbată, de la 0,50 la 0,77 — 314 W.

Deci un strat de vată pe planșeul podului aduce mai mult decât înlocuirea tuturor ferestrelor și a ușii. Tot el cere și cea mai puțină pregătire: fără schelă, fără autorizație, cu materialul tăiat cu un cuțit de zugrav.

Vata din calcul e un produs real, nu o medie. Multirock, plăci semirigide hidrofobizate de la ROCKWOOL România, are λD = 0,037 W/(m·K), clasă de reacție la foc A1 și grosimi de la 40 la 200 mm (fișa tehnică). Cei 240 mm înseamnă două straturi încrucișate, 120 + 120, cu rosturile decalate.

Un detaliu strică însă lucrarea dacă e ratat: aceeași fișă dă factorul de rezistență la difuzia vaporilor μ = 1, adică placa lasă vaporii să treacă aproape ca aerul. Vata oprește căldura, nu umezeala care urcă din casă. Podul trebuie deci să rămână ventilat, altfel vaporii condensează sub învelitoare — caz tratat separat, la acoperișul care curge fără să fie găurit.

Cât de gros: calculul care dă centimetrii

Grosimea stratului e singura cifră pe care o reține lumea din termoizolația casei. Ea iese însă dintr-o mărime pe care ofertele o sar: R'min din normativ e o rezistență corectată, nu rezistența stratului. Legătura e R' = r × R, unde R e rezistența în câmp curent, iar r scade cu cât anvelopa are mai multe punți. Un birou de proiectare îl încadrează între 0,60 și 0,95: 0,90–0,95 la izolație continuă cu detalii rezolvate, 0,80–0,90 la case noi obișnuite, 0,70–0,80 când aticul, soclul sau ferestrele sunt tratate prost (cpeproiect.ro).

Deci, ca să ai 1,80 corectat la perete, în câmp curent îți trebuie 1,80 / 0,85 = 2,12 dacă detaliile sunt bune, sau 1,80 / 0,75 = 2,40 dacă nu sunt.

Centimetrii ies din d = R × λ. Iau două produse ale aceluiași fabricant, din două fabrici diferite. ADEPLAST EPS 60 ignifugat, de la Ișalnița, județul Dolj, declară λD = 0,040 W/mK (declarație de performanță). ADEPLAST EPS 80 grafitat, de la Cordun, județul Neamț, declară 0,031 W/mK (declarație de performanță). Ambele sunt din 10.01.2022, pe SR EN 13163+A1:2015, clasa de reacție la foc E.

Ca stratul singur să dea 2,12: 2,12 × 0,040 = 8,5 cm de polistiren alb, sau 2,12 × 0,031 = 6,6 cm de grafitat. Pentru 2,40 ies 9,6 cm, respectiv 7,4 cm. Raportul e constant, 0,040 / 0,031 = 1,29, deci grafitatul face aceeași treabă cu aproape o treime mai puțin material. Peretele de dedesubt adaugă și el ceva, dar cât anume se citește din structura reală a zidului, nu dintr-un articol. Alegerea dintre polistiren și vată ține și de foc, și de difuzia vaporilor, nu doar de λ: polistiren sau vată minerală la fațadă.

La pod, același calcul: 5,00 / 0,85 = 5,88, deci 21,8 cm de vată la λ 0,037; la r 0,75 ies 24,7 cm. De aici și cei 24 cm din exemplul de mai sus.

Punțile termice: unde termoizolația casei pierde ce a câștigat

O punte termică nu se măsoară pe metru pătrat, ci pe metru liniar, cu un coeficient ψ în W/(m·K). Catalogul de valori orientative citat mai sus dă: colț vertical de pereți 0,06–0,12, glaf de fereastră 0,15–0,30, soclu, adică racordul perete–placă pe sol, 0,35–0,55, iar balcon în consolă fără decuplare 0,80–1,20. Sursa le atribuie catalogului din Ordinul MDRT 1590/2012 și standardului SR EN ISO 14683:2018. Tot ea spune că valorile exacte se obțin prin calcul numeric după SR EN ISO 10211:2018, nu dintr-un tabel.

Pune-le pe casa din exemplu. Soclul are 36 m: la ψ = 0,35 pierde 0,35 × 36 × 32 = 403 W, iar la 0,55 ajunge la 634 W. Din totalul de 3.142 W al casei conforme, asta înseamnă între 13% și 20%. Linia aceea de la baza zidului pierde cât tot planșeul podului, uneori mai mult.

Pe o casă cu etaj, unde apare și cazul ăsta, un balcon în consolă de 4 m netratat dă între 102 și 154 W. La peretele conform, care pierde 17,8 W/m², asta înseamnă echivalentul a 5,8–8,6 m² de fațadă lăsați neizolați — o fereastră și jumătate ca suprafață, pe care nimeni nu o vede. Tratarea lor concretă, la colțuri, soclu și buiandrugi, merge într-un articol propriu: punțile termice și cum se rup.

Concluzia e scurtă: un sistem de fațadă oprit deasupra trotuarului, fără coborâre pe soclu și fără întoarcere pe glafuri, nu livrează cifra din ofertă. Diferența nu se vede la recepție, ci pe factură, ani la rând.

Cum afli singur pe unde pierzi

Trei verificări, în ordinea asta, înainte să comanzi ceva pentru termoizolația casei.

Prima, cu mâna. Într-o dimineață de ger, atinge pe rând peretele de nord la 20 cm de colț, apoi la mijlocul camerei, apoi glaful ferestrei. Dacă în colț e simțitor mai rece decât în câmp, ai o punte, nu o problemă de centrală. Singura condiție e ca peste noapte casa să fi fost încălzită constant.

A doua, cu o lumânare sau un băț de tămâie, pe lângă cercevele, la ușa de intrare și la priza de pe peretele exterior. Flacăra care se culcă arată infiltrație de aer. Aia nu se rezolvă cu polistiren, ci cu garnituri și reglaj: termopanele care lasă curent.

A treia, cu termoviziune, dacă vrei o hartă și nu o bănuială. România are o reglementare dedicată: MP 037-04, „Metodologie privind determinările termografice în construcții”, aprobată prin Ordinul MLPTL nr. 711 din 13.04.2004. Acoperă exact localizarea defectelor de izolație și a infiltrațiilor de aer (date de aprobare, AGIR). Condițiile de teren contează însă cât aparatul. Testo România le dă pe scurt: diferență interior–exterior de cel puțin 10–15 °C menținută 12 ore, vânt sub 5 m/s, suprafețe uscate, filmare dimineața înainte de răsărit. La interior, casa se încălzește la minimum 20 °C cu 12 ore înainte, iar încălzirea se oprește cu o oră înainte de măsurare (Testo România). O termografie făcută la amiază, pe soare, în aprilie, nu arată nimic util. Cum se citește harta: testele prin care afli unde pierde casa căldură.

Ce nu funcționează

Patru greșeli revin în aproape fiecare discuție despre termoizolația casei.

Cinci centimetri de polistiren. La λ 0,040 un strat de 5 cm dă R = 1,25, iar la 0,031 dă 1,61 — sub 2,12 chiar și în cazul bun, înainte de orice punte. Sursa citată la grosimi o spune direct: nu se admite un strat sub 10 cm la pereții exteriori. Diferența dintre 5 și 10 cm e mică față de restul lucrării, iar refacerea e cu mult peste supragrosime.

Fațada izolată, podul lăsat pe la anul. Podul e partea ieftină și dă 583 W. Ordinea inversă înseamnă că plătești partea scumpă prima și te oprești acolo unde se termină banii.

Geamurile schimbate ca prim pas, în casa neizolată. Ferestrele sunt cel mai prost element pe metru pătrat, dar au cea mai mică suprafață. Cifrele sticlei: geam simplu în jur de 5,7 W/m²K, dublu între 2,8 și 1,1, tripan aproximativ 0,7 (studiu al Centrului Național de Eficiență Energetică, Chișinău). Pragul de 0,77 m²K/W înseamnă U = 1/0,77 = 1,30 W/m²K, deci geamul simplu e de 4,4 ori mai slab. Saltul e real — dar pe 14 m², nu pe 83.

Izolarea pe interior ca să nu se atingă fațada. Nu rezolvă niciuna din punțile de mai sus — rămân unde erau — iar planul rece se mută înăuntru. Se face, în blocuri și la fațade protejate, dar cu proiect și verificare la condens, nu ca variantă ieftină.

Ce nu intră în calculul de mai sus

Separ ce am calculat de ce doar presupun.

Toate cifrele de mai sus sunt pierderi prin transmisie, prin elementele opace și vitrate. Pierderea prin ventilare și infiltrații nu e în ele și, la o casă etanșată bine, poate deveni partea dominantă. N-am găsit o valoare normată publică de citat pentru casa individuală din România, deci nu dau una.

Apoi, exemplul e o casă pe un nivel, cu geometrie simplă și fără balcon. La o casă cu etaj, raportul perete/planșeu se schimbă, iar podul își pierde din avans. Metoda rămâne, numerele nu.

Și r = 0,85 e o estimare de calitate a execuției, nu o măsurătoare. Dacă detaliile sunt făcute prost, coeficientul real coboară către 0,70, iar grosimile de mai sus ies subdimensionate. De aceea normativul lucrează cu rezistențe corectate, și de aceea termoizolația casei se judecă pe detalii, nu pe grosimea scrisă pe bon.

Un ultim lucru, care nu ține de izolație. Dacă factura a sărit și casa a rămas aceeași, exclude întâi echipamentul: diagnosticul centralei termice după simptom.