Burlane înfundate nu se anunță printr-o avarie. Se anunță printr-o dâră întunecată pe tencuială, sub un singur punct al streșinii, iar dâra apare cu luni bune înainte ca cineva să urce pe scară. Problema reală nu e frunza din jgheab. E că apa care trebuia să plece la trei metri de casă ajunge să cadă lângă soclu, de fiecare dată când plouă.
Prima decizie nu e cu ce cureți, ci ce anume e blocat: jgheabul plin și burlanul blocat cer două intervenții diferite, în ordini diferite. Dacă apa intră în pod, nu în perete, se caută altfel — traseul e în articolul despre unde cauți infiltrația pe acoperiș.
Prima întrebare: jgheabul e plin sau tubul e blocat?
Răspunsul se vede după locul în care apa trece peste margine în timpul ploii.
Dacă apa curge peste buza jgheabului la mijlocul tronsonului, departe de gura de scurgere, problema e în jgheab: depunere pe fund, pantă greșită sau cârlige lăsate. Dacă apa se adună și dă pe dinafară exact deasupra gurii de scurgere, iar restul jgheabului e uscat, dopul e în tubul vertical. Când vezi apa ieșind pe la o îmbinare de pe perete, la jumătatea burlanului, dopul e sub acea îmbinare, nu deasupra ei.
Distincția contează pentru că un jgheab se golește de sus, cu mâna, iar un burlan se desfundă de jos. Două case de pe aceeași stradă pot avea burlane înfundate din motive opuse, iar tratamentul care rezolvă una o agravează pe cealaltă. Cine le inversează împinge mâlul din jgheab fix în tubul pe care încearcă să-l salveze.
Semnele că ai burlane înfundate, citite de la sol
Niciunul nu cere scară.
Dâra verticală pe fațadă. O fâșie umedă, mai închisă la culoare, care pornește de sub streașină și coboară. Arată unde trece apa peste margine, deci unde se adună.
Pământ spălat lângă soclu. Apa care cade de la cinci–șase metri pică mereu în același loc și sapă, iar stropii lasă un brâu de noroi pe tencuială. Umezeala ajunsă așa la baza casei e începutul altor probleme, tratate în articolul despre fundație, subsol și fisuri.
Iarbă sau mușchi în jgheab. Dacă în jgheab crește ceva, înseamnă că s-a format un strat de pământ. Pământul nu vine dintr-o toamnă.
Țurțuri doar pe o porțiune. Iarna, un tronson care îngheață altfel decât restul e un tronson care ține apă.
Cât contează stratul de pe fund se poate calcula. La un jgheab semicircular de 125 mm, secțiunea plină are 6136 mm². Un strat de numai 10 mm de mâl ocupă 460 mm², adică 7% — nesemnificativ. La 20 mm ocupă 1267 mm², 21%. La 30 mm ajunge la 2265 mm², 37% din secțiune, deci mai mult de o treime din capacitatea de evacuare a dispărut sub un strat pe care, de jos, nu îl vezi deloc. Verificarea e aritmetică de liceu: raza e 62,5 mm, aria segmentului circular de înălțime h este r²·arccos((r−h)/r) − (r−h)·√(2rh−h²).
Testul cu găleata, care îți spune unde e dopul
Se face pe uscat, în doi, și durează zece minute.
Unul urcă la capătul tronsonului cel mai depărtat de gura de scurgere și toarnă o găleată de apă, nu dintr-odată, ci într-un fir constant. Celălalt stă jos, la ieșirea burlanului, și se uită la ceas.
Testul desparte burlane înfundate de jgheaburi cu pantă greșită, iar între cele două nu există reparație comună. Interpretarea e simplă. Apa iese repede și limpede — tronsonul e liber. Iese subțire și continuă să picure mult după ce te-ai oprit din turnat — ai o îngustare, de obicei în cot. Nu iese nimic, iar sus apa se adună — dopul e complet. Apa iese pe la o îmbinare de pe perete — dopul stă imediat sub ea.
Pentru localizarea pe verticală există un truc care nu cere demontare: bate ușor cu încheietura degetului pe tubul vertical, de jos în sus, din 20 în 20 de centimetri. Porțiunea goală sună a tablă, porțiunea plină sună înfundat și scurt. E o metodă empirică, nu un procedeu din vreo fișă tehnică, dar scutește de desfăcut trei coliere degeaba.
Curățarea, în ordinea care nu mută dopul mai jos
Ordinea are un singur scop: să nu transformi o problemă ușoară într-una grea.
- Astupă gura de scurgere înainte să atingi jgheabul. O cârpă groasă, îndesată în gura de scurgere, oprește mâlul să cadă în tub. Pasul ăsta e tot ce desparte o curățare de zece minute de o desfundare de două ore.
- Scoate materialul cu mâna, în găleată, nu pe jos. Mănușă de cauciuc și o lopățică de plastic. Metalul zgârie stratul de protecție, iar zgârietura ruginește prima.
- Scoate cârpa și clătește jgheabul dinspre capătul opus spre gura de scurgere. Un furtun cu debit mic, nu jet.
- Abia acum burlanul, și de jos în sus. Dacă are curățitor la bază, îl deschizi și tragi dopul afară; dacă nu, desfaci cotul de jos. O spirală de instalator împinsă de jos scoate dopul în direcția în care el oricum vrea să cadă.
- Clătește la final, de sus, și urmărește ieșirea. Dacă apa iese cu secțiune plină, ai terminat.
La un sistem montat recent există un detaliu care surprinde: manualul Acoprom cere ca jgheabul să fie curățat de pilitura de tablă rămasă după tăiere, pentru că aceea ruginește și pătează suprafața (manual montaj sistem pluvial, Acoprom). Petele de rugină dintr-un jgheab nou vin, de obicei, de acolo.
Ce măsori o singură dată, după ce ai curățat
Pe un sistem montat corect, burlane înfundate apar o dată pe an, la căderea frunzei, nu la fiecare ploaie serioasă. Dacă se înfundă des, curățarea e tratament, nu cauză. Patru măsurători, făcute o dată, spun dacă sistemul e montat cum trebuie.
Panta. Aici cele două manuale nu dau aceeași cifră, și merită păstrate amândouă. Ghidul Lindab cere minimum 0,5%, adică 2,5 mm pe metru liniar (ghid montaj jgheaburi și burlane, Lindab). Manualul Acoprom cere 3–5 mm pe metru liniar. Pe un tronson de 10 metri asta înseamnă o cădere între 25 și 50 mm, de la capătul depărtat până la gura de scurgere. Se măsoară cu ruleta, de la fața de jos a scândurii de streașină până la buza jgheabului, la ambele capete. Diferența dintre cele două citiri e panta ta. Dacă e sub 25 mm, apa stă oriunde se depune ceva.
Distanța dintre cârlige. Lindab dă maximum 800 mm, Acoprom maximum 600 mm. Pe 10 metri diferența e de patru cârlige: 14 la Lindab, 18 la Acoprom, dacă pui câte unul la fiecare capăt. Un jgheab cu cârlige rare se lasă între ele și face o cadă în care apa stă și după ce a trecut ploaia.
Colierele burlanului. Aici cele două surse converg, iar convergența e argumentul: și Bilka, și Acoprom cer colierele la maximum 2 metri (Bilka, Brașov). Un burlan prins rar se mișcă în vânt, iar îmbinările lui se desfac încet, de unde apa pe perete la jumătate de tub.
Poziția jgheabului față de marginea învelitorii. Acoprom cere ca jgheabul să depășească marginea acoperișului cu cel puțin jumătate din diametrul lui. Lindab cere cârligul de capăt la 100 mm de marginea acoperișului. Dacă apa sare peste jgheab la ploaie puternică, fără ca el să fie plin, de obicei de aici vine.
Mai există un detaliu ușor de ratat: Acoprom cere 5 mm joc între elemente, pentru dilatare. Un jgheab montat cap la cap, fără joc, se boltește vara și își pierde panta singur.
Dacă se înfundă an de an, poate fi sub-dimensionat
Cine are burlane înfundate în fiecare toamnă, cu tot cu curățare făcută la timp, are de obicei altceva de reparat decât frunzele. Un sistem prea mic se comportă exact ca unul înfundat: dă pe dinafară la ploi mari, chiar curat.
Dimensionarea pornește de la un debit, iar formula pe care o dă Maslen e Q = A × I, unde A e suprafața care trimite apă în jgheabul respectiv și I e intensitatea ploii (Maslen, Arad). Pentru numărul de burlane, aceeași sursă dă o scară: până la 50 m² un burlan; între 50 și 80 m² tot unul, dar cu panta verificată; între 80 și 120 m² două; între 120 și 160 m² cel puțin două; peste 160 m² trei și dimensionare de specialitate.
Lindab merge pe altă logică, pe dimensiuni. Până la 125 m² de acoperiș cere jgheab de 125 mm și burlan de 87 mm. Între 125 și 200 m², 150 și 100 mm. Peste 200 m², 190 și 120 mm. Tot ghidul Lindab pune o limită pe care puțini o știu: un tronson de jgheab nu trebuie să depășească 10 metri pentru o singură gură de scurgere, iar peste atât se pun guri la ambele capete.
Un exemplu care se verifică pe hârtie. Casă de 10 × 8 metri, acoperiș în două ape, coama paralelă cu latura lungă. Fiecare versant trimite în jgheabul lui proiecția orizontală a jumătății lui, adică 10 × 4 = 40 m². După scara Maslen, 40 m² se descurcă cu un singur burlan. După regula Lindab, însă, streașina de 10 metri e exact la limita tronsonului cu o singură gură — deci marja e zero, iar prima frunză care intră în gură o consumă. Pe o casă ca asta, a doua gură de scurgere nu e lux.
Aritmetica volumelor e directă: un milimetru de ploaie pe un metru pătrat înseamnă un litru. Versantul de 40 m² care primește 20 mm trimite spre un singur burlan 800 de litri. Ce nu pot să-ți dau e intensitatea de calcul pentru localitatea ta: valoarea aceea se ia din datele locale de proiectare, iar o cifră inventată aici ar strica tot restul.
Ce nu funcționează la burlane înfundate
Lista asta e scrisă pe dos: ce să nu cumperi și ce să nu încerci.
Furtunul băgat de jos în burlan, cu presiune. Apa trece prin dop, dar îl și tasează. Un dop de frunze afânate devine unul compact, iar a doua încercare e mult mai grea.
Îndoitul cârligelor ca să „corectezi” panta după montaj. Bilka trece montajul făcut din ochi, fără linie trasată, între greșelile care duc la băltire, coroziune și scurgeri. Un cârlig îndoit își pierde forma în care intră jgheabul: câștigi pantă și pierzi așezare.
Piesa de schimb din alt material. Tot Bilka semnalează amestecul de materiale între jgheab, burlan și prinderi: contactul a două metale diferite declanșează coroziune galvanică. Un cot „care se potrivea” poate costa tronsonul întreg.
Amânarea până în ianuarie. Gheața e trecută de Bilka pe aceeași listă cu frunzele și praful, ca blocaj de evacuare. Un jgheab cu dop care îngheață nu se mai desfundă până la dezgheț și se poate deforma între timp.
Despre sitele și plasele de protecție nu pot să-ți dau o cifră: n-am găsit o fișă de producător care să spună cât rețin, iar orice procent ți-aș scrie ar fi inventat. Sigur e doar că nu înlocuiesc inspecția — Bilka cere curățarea de cel puțin două ori pe an, primăvara și toamna, fără excepție pentru sistemele cu accesorii.
Unde se oprește treaba ta
Scara e partea periculoasă, nu jgheabul. Sprijinită pe jgheab, îl îndoaie și îți ia punctul de sprijin exact când te lași pe el. Se sprijină pe perete sau pe o scândură de streașină sănătoasă.
Chem pe cineva în trei situații. Când jgheabul s-a lăsat vizibil între cârlige, pentru că atunci trebuie redesfăcut și repus pe linie, nu curățat. Când tronsonul e pe partea cu două caturi și nu ai scară care să ajungă în siguranță. Și când, după ce ai curățat tot, apa continuă să apară în pod. Acolo nu mai e vorba de scurgere. Fie e lemn afectat, și atunci se verifică șarpanta pentru putregai și carii, fie e condens, iar de ce picură în pod sub tablă se rezolvă complet altfel.
Rămâne o singură întrebare de calendar. Toamna e momentul potrivit pentru a căuta burlane înfundate dintr-un motiv prozaic: frunza a căzut deja, dar apa nu a înghețat încă. Cele două săptămâni dintre ele sunt singura fereastră în care munca se face o dată și ține până în primăvară.
Surse
- Ghid de montaj jgheaburi și burlane, Lindab — cârlige la maximum 800 mm, cârlig de capăt la 100 mm de marginea acoperișului, pantă minimă 0,5%, tronson de maximum 10 m pentru o gură de scurgere, dimensiuni după suprafață: până la 125 m² jgheab 125 / burlan 87 mm, 125–200 m² 150/100 mm, peste 200 m² 190/120 mm.
- Manual de montaj sistem pluvial, Acoprom — pantă 3–5 mm pe metru liniar, cârlige la maximum 60 cm, cârlig de capăt la circa 10 cm, jgheabul depășește marginea acoperișului cu cel puțin jumătate din diametru, joc de dilatare 5 mm între elemente, coliere de burlan la maximum 2 m, curățarea piliturii de tablă după montaj.
- Top greșeli la montarea jgheaburilor și burlanelor, Bilka, Brașov — curățare de cel puțin două ori pe an, primăvara și toamna; coliere la 2 metri; montaj „după ochi” fără linie trasată; amestecul de materiale și coroziunea galvanică; frunzele, praful și gheața ca blocaje.
- Dimensionare jgheaburi și burlane, Maslen, Arad — formula Q = A × I; numărul de burlane după suprafața deservită: până la 50 m² unul, 50–80 m² unul cu pantă verificată, 80–120 m² două, 120–160 m² cel puțin două, peste 160 m² trei și dimensionare de specialitate.