Miros de canalizare în baie: testul care arată sursa

Un miros de canalizare în baie are întotdeauna un traseu. Nu trece prin pereți. Intră pe o cale anume, iar căile sunt patru, nu douăzeci. Un instalator cu experiență nu începe deci cu desfundarea, fiindcă desfundarea rezolvă cu totul altceva. El pune întâi o întrebare scurtă: unde s-a dus apa care trebuia să stea în sifon?

Întrebarea asta desparte cazurile în prima jumătate de oră. După ea, fiecare ramură are testul ei, iar testele cer timp, nu scule scumpe.

Patru trasee prin care intră miros de canalizare în baie: sifon evaporat, racord fără sifon, gardă aspirată și canal de ventilație

De ce apare miros de canalizare într-o baie îngrijită

Între baie și coloana de canalizare nu stă un capac, ci un strat de apă. Normativul românesc pentru instalații sanitare îl cere la fiecare obiect: „Se asigură o gardă hidraulică pentru toate obiectele sanitare racordate la canalizare". Tot acolo, la pct. 13.69, apare și dimensiunea: garda „trebuie sa aibe o înălţime a stratului de apă de minim de 50 mm" (normativul I 9-2022).

Cifra nu e o particularitate locală. Manualul de hidraulică al producătorului elvețian Geberit cere același minim. La capitolul 3.1.2 scrie: „The water in the trap must have a depth of water seal H of at least 50 mm" (manualul Geberit). Standardul european EN 1253 își împarte sifoanele de pardoseală chiar după pragul ăsta. Partea a șasea tratează separat sifoanele cu gardă sub 50 mm (ghidul BPF Pipes Group).

Trei surse din trei țări, același număr. Curățenia, în schimb, nu are nicio legătură cu problema. O baie spălată zilnic miroase la fel ca una neglijată, dacă stratul acela a coborât sub prag.

Ghidul britanic enumeră zece mecanisme prin care garda scade: autosifonare, sifonare indusă, compresie, evaporare, efectul vântului, spumă, impuls, capilaritate, scurgere și deplasare. În apartamente apar practic trei: evaporarea, sifonarea indusă și racordul făcut fără sifon.

Garda hidraulică: cele trei numere care decid

Primul număr îl știi deja, 50 mm. Al doilea e 25 mm, fiindcă atât are voie să scadă garda la o singură descărcare, după același capitol 3.1.2 din manualul Geberit. Al treilea e 1 mm pe zi, evaporarea cu care se calculează.

Numerele se transformă într-un calendar printr-o împărțire simplă. 50 ÷ 1 = 50, deci o baie nefolosită ține cam 50 de zile, la valoarea de proiectare. Măsurătorile reale dau însă două capete foarte depărtate.

Ghidul BPF notează pentru Marea Britanie o pierdere medie de 2,5 mm pe săptămână. Împărțirea dă 50 ÷ 2,5 = 20 de săptămâni, adică 140 de zile. La Hong Kong Polytechnic University, un sifon în U a stat sub observație 100 de ore. Apa avea 29 °C, iar deasupra ei sufla un curent de 2,5 m/s. În condițiile astea, garda a pierdut 0,3 mm pe oră (lucrarea de la simpozionul CIB W062). Aici 50 ÷ 0,3 dă aproximativ 167 de ore, deci sub șapte zile.

Între șapte și 140 de zile e o distanță mare, iar distanța e chiar răspunsul practic. Contează temperatura și curentul de aer, nu calendarul. Așadar o baie de vară, cu ventilatorul pornit continuu, poate rămâne fără gardă într-un concediu de două săptămâni.

Garda hidraulică la miros de canalizare: 50 mm minim, 25 mm pierdere la o descărcare, 1 mm pe zi evaporare

Miros de canalizare sau miros din canalul de ventilație

Apartamentele vechi au două guri către exterior: canalizarea și canalul de ventilație naturală. Amândouă aduc miros, dar reparațiile lor nu seamănă deloc. Înainte să desfaci ceva, separă-le cu un test de o oră.

Procedura cere folie groasă și bandă adezivă. Astupi toate scurgerile din baie: lavoar, cadă, duș, sifon de pardoseală. Nu sări peste preaplinul lavoarului și peste cel al căzii, pentru că amândouă intră tot în sifon. Apoi închizi ușa și fereastra, oprești ventilatorul și aștepți o oră.

Interpretarea nu lasă loc de discuție:

mirosul dispare, deci ai de-a face cu miros de canalizare, iar pașii de mai jos se aplică;
mirosul rămâne, deci sursa e canalul de ventilație, un rost spart sub gresie sau o scurgere veche, zidită.

Cazul cu ventilația apare mai ales iarna, când tirajul se inversează. Un vecin care a montat un ventilator puternic pe canalul comun împinge aer către apartamentele de alături. Atunci nicio intervenție la sifoane nu schimbă nimic.

Ordinea în care verifici, pas cu pas

Ordinea contează: fiecare pas elimină o ramură întreagă.

Torni doi litri de apă în fiecare scurgere, inclusiv în sifonul de pardoseală și în cel al dușului. Aștepți un sfert de oră. Dacă mirosul slăbește, garda era goală.
Revii după două săptămâni. Dacă sifonul s-a uscat iar, cauza e evaporarea, iar reparația ține de tipul sifonului.
Asculți în timp ce curge apă multă. Rogi pe cineva să tragă apa la etajul de deasupra, apoi stai lângă lavoar. Un gâlgâit arată depresiune în coloană: aerul intră prin garda ta, fiindcă altundeva nu are pe unde.
Verifici capătul de sus al coloanei. Normativul cere la verificările periodice „existenţa căciulilor de protecţie la coloanele de ventilare" (pct. 23.33). Un cuib sau frunzele astupă gura, iar coloana trage apoi aer din apartamente. Aceeași verificare apare și la Departamentul de sănătate din Wisconsin (fișa despre gazele de canalizare).
Te uiți la aeratorul cu membrană, dacă există unul. Normativul I 9-2022 e explicit la pct. 15.35: aeratoarele „nu se montează în spații ascunse, ci în spații cu aport de aer". Producătorul italian Valsir cere în plus corpul vertical, cu abatere de cel mult ±3°, și interzice montajul orizontal (instrucțiunile Valsir).
Cauți racordurile fără sifon. Aici intră furtunul mașinii de spălat împins direct în țeavă, condensul de la aerul condiționat și scurgerea centralei în condensație. Normativul recomandă la pct. 13.2 condensul racordat la sifonul unui obiect folosit des, iar pct. 13.5 permite un „sifon de linie". Când vina e chiar a centralei, simptomele stau în ghidul despre diagnosticul după simptom la centrala termică.
Măsori panta colectorului, dacă ai acces la el. Manualul Geberit cere minimum 0,5 % în interiorul clădirii, adică 1:200. Pe șase metri, 0,005 × 6 = 0,03 m, deci trei centimetri. Sub prag, resturile rămân pe loc și fermentează.

Când sursa trece de ușa ta

Uneori toate sifoanele din apartament rămân pline, iar mirosul persistă. Atunci sursa stă dincolo de limita ta.

La bloc, coloana verticală deservește mai multe apartamente, deci intră la părți comune. Cine suportă reparația, și după ce reguli, am arătat într-un ghid separat.

În Republica Moldova, regulamentul serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare fixează limita în căminul de racord. Punctul de delimitare e „locul în care instalația internă de apă și/sau de canalizare a consumatorului se conectează la sistemul public". Consumatorul răspunde apoi de întreținerea instalațiilor interne (regulamentul, pct. 34, 40 și 75). Un miros care urcă dinspre rețea, prin căminul de racord, intră deci în sarcina operatorului.

Ce nu rezolvă un miros de canalizare, oricât ai insista

Pastilele parfumate și soda caustică. Ele atacă depunerile, dar nu ridică nivelul apei din sifon cu niciun milimetru.
Aeratorul montat ca să rezolve orice. Prezentarea tehnică publicată de CIBSE o spune fără ocol: supapele astea „will only deal with negative pressure" (prezentarea CIBSE). Împotriva suprapresiunii, adică a mirosului împins de jos, ele nu ajută. Aceeași sursă limitează raportul dintre coloanele cu supapă și cele ventilate pe acoperiș la 9:1 și descurajează folosirea lor peste cinci niveluri.
Sifonul „fără apă" cumpărat la întâmplare. Ghidul BPF e categoric: pentru sifoanele fără apă nu există standard britanic, european sau internațional. Pentru cele cu închidere mecanică situația stă altfel, fiindcă EN 1253 le tratează în partea a șaptea, iar combinația dintre închidere și gardă de apă în partea a opta.
Siliconul peste sifonul de pardoseală. Mirosul chiar se oprește, însă odată cu el dispare și singura scurgere care îți salvează vecinul de la o inundație.
Schimbarea sifonului când gâlgâie. Dacă aerul lipsește, sifonul nou se golește la fel ca cel vechi, în aceeași săptămână.

Alternativa serioasă la un sifon de pardoseală care se usucă există și are fișă tehnică. Sifonul HL310NPr, de la producătorul austriac HL Hutterer & Lechner, folosește închiderea PRIMUS. Se montează pe DN50/75/110 și cere o înălțime de 158 mm. Capacitatea trecută în fișă e 0,5 l/s, adică 30 de litri pe minut (fișa produsului). Fișa nu indică însă partea din EN 1253 după care e clasificat produsul, așa că cere clasificarea de la vânzător înainte de plată.

Unde se oprește ce poți face singur

Mirosul dintr-o baie de apartament supără, dar rareori devine periculos. Situația se schimbă în subsoluri și în încăperi fără aerisire. Departamentul de sănătate din Wisconsin descrie amestecul ca pe unul de gaze toxice și netoxice, în care hidrogenul sulfurat și amoniacul dau partea periculoasă. Tot ei avertizează că metanul se adună ușor și arde, iar gazul cel mai concentrat stă acolo unde intră, de obicei la subsol.

Oprește-te și cheamă ajutor dacă mirosul apare brusc și foarte puternic, dacă cineva din casă acuză amețeli, dureri de cap sau greață, ori dacă mirosul vine din subsol. În astfel de cazuri deschizi ferestrele, ieși afară, nu aprinzi nicio flacără și suni la pompieri. Un cămin de canalizare, o fosă sau un rezervor mare nu se deschid niciodată fără echipament și fără pregătire.

Pentru restul situațiilor, cei șapte pași de mai sus acoperă aproape tot. Un miros de canalizare prins devreme cere o găleată de apă, nu demolări. Dacă îi parcurgi în ordine, afli sursa înainte să chemi pe cineva, iar discuția cu instalatorul începe de la un simptom măsurat, nu de la o bănuială.